Se afișează postările cu eticheta parenting. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parenting. Afișați toate postările

5 sfaturi necerute


 


Stiu ca astazi in zona de parenting se dau extrem de multe sfaturi necerute. Apar multi coachi si voci ce se dau avizate care incep sa ne enumere idei ce suna bine verbalizate, dar care in mod realist nu au cum sa se intample.


1. Fa-i bebelusului un program. Sigur, eventual sa ii instalam si o aplicatie dupa care sa stie cand e alaptat si schimbat. Un nou nascut cam are propriul program si pediatrii spun sa ne cam tinem de el, chiar daca e obositor. Incet incet sa incercam sa scapam de noptile nedormite, insa nu poti forta un nou-nascut sa fie alaptat sau hranit la 3 ore dupa cum zice cartea daca el vrea si la 2 ore sau chiar o ora.


2. Nu spune copilului NU. Asta mi se pare cel putin aberant. Ca sa ii poti seta niste limite, trebuie sa stie ca nu se baga degetele in priza, ca nu are voie sa loveasca pe alt copil, ca nu e ok sa arunce jucariile in wc. Evident un NU spus cu o voce normala, fara sa tipam sa il speriem prin tonalitate, insa ,,nu-ul" face parte din viata reala.


3. Sa nu stea pe telefon. O, da, e o himera minunata. Cred ca azi in 2024 toti parintii vrem solutia minune sa desprindem copiii de telefon. Evident nu o sa ii punem in mana la un an telefonul, insa treptat ce intra in contact cu el sa avem grija sa nu se joace doar cu el. Un copil mic caruia i se dau diverse jocuri de facut, chiar nu va fi atras de telefon. Apoi la scoala, doar impus un program, un telefon cu control parental, insa sa tii copilul complet separat de telefon cand incepe scoala e si o forma de a-l tine departe de colegii lui si de comunicare lor care vrem nu vrem se intampla si online.


4. Copilul trebuie sa aiba multe activitati extrascolare creative. Hm, serios? Toti am facut pian, olarit, pictura si ikebana cand eram mici? Psihologii chiar avertizeaza de epuizarea copiilor ce au multe activitati scolare prea artistice si mai putin timp liber sa se joace cum isi doresc ei. Copiii au mai multa nevoie de acea joaca a lor ce face bezmetica, sa se catare, sa alerge dupa minge, sa mai faca glumele lor specifice. Toate acele activitati atat de legate de arta si reguli mai mult ii obosesc. Iar un copil ar fi mult mai fericit sa se joace cu prietenii lui intr-un parculet decat sa stea sa picteze floricele pe un vas de lut.


5. Nu le dati zahar si dulciuri din supermarket!! Ce sa vezi, inclusiv laptele matern contine lactoza care - surpriza - e tot o forma de zahar. Evident nu spune nimeni sa le dati zahar cu lingurita, nici nu ar manca, insa sa suprimi complet din viata unui copil care mananca de toate cate un mic desert din cand in cand e cam anapoda. Am vazut copiii carora le era interzis complet accesul la orice fel de dulciuri pana la 3-4 ani, iar apoi au explodat cu dorinta de a manca orice era dulce. Cu masura si calm dulciurile pot face parte din viata lor. Suprimarea completa nu face decat sa le creasca curiozitate, ei inteleg ca e ceva interzis si ce atrage oare mai mult decat ceva interzis?


Sursa poza: pexels



M-am saturat de parenting "gurus"


Da, m-am saturat de parenting gurus. Cine sunt ei? Sunt tot de felul de oameni, cu studii de specialitate sau nu, cu idei revolutionare sau nu, care dintr-odata stiu tot despre cum se creste un copil. Cauti ceva pe net sau intrebi ceva in anturaj despre paracetamol sau despre ceaiul de musetel si pac-pac ai 7 teorii de la 7 parenting gurus care stiu ei mai bine ca apa de inorog e mai buna mixata cu ceva caca vegan de soarece atomic.

Unde e mama perfecta


Unde o fi mama perfecta? Dar mai ales, cine are nevoie de ea? Ea este intr-o lume teoretica, e probabil mama intotdeauna odihnita, vesela, care are o prajitura la cuptor, toate perdelele calcate si covoarele proaspat pieptanate.

In ultimii ani, cu toata explozia asta a parenting-ului infloritor, exista acea presiune de a fi o mama perfecta, care alaptezi pana cand copilul deja isi poate lua singur mancarea din frigider, care nu faci decat mancare bio, care dai cu aspiratorul zilnic si stergi clantele usilor dupa fiecare vizita pe care o primesti.
Pe mine ma obosesc aceste teorii si atatea dezbateri pe aceste teme, mai ales cu concluzionari ferme asupra diverselor subiecte de parenting. Daca i-ai dat copilului si lapte formula inseamna ca nu ai fost o mama buna, daca nu ii dai saptamanal peste si quinoa iar e problema, la fel daca nu e inscris macar la engleza, germana, inot si karate de la 2 ani inseamna ca nu te preocupi de educatia lui.

Totul  e bine sa fie raportat la tine si la ce posibilitati ai. Intotdeauna e mai bine sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu te epuizezi. De ce spun asta? Daca tu ca mama ajungi la capatul puterilor, nu va veni NIMENI in locul tau, iar suferinta va reveni si asupra copilului si automat si asupra ta si mai intens.

Lucrurile trebuie sa se intample in asa fel incat sa te simti ok cu tine. Nu toate mamele trebuie sa fim la fel si fiecare are pana la urma destinul ei. Ma doare cand vad copii la nici 2 luni lasati deja cu bone si mancand doar lapte formula, dar ma gandesc ca poate acolo e vorba de "altceva", poate acel copil a aparut intr-un moment cand nu era foarte dorit, poate parintii au un credit greu de dus si mama trebuie sa mearga la munca, poate mama inca nu se simte mama.... e dureros, dar asta e alegerea ei. 

Greselile pe care le-am facut si inca le fac eu ca si mama tin mult de disciplina. Vreau mereu sa mearga lucrurile intr-un sens, sa le fac pe toate. Apoi am momente de epuizare cand nu prea mai pot face nimic. Pentru mine provocarea este sa gasesc mereu echilibrul, iar asta incepe de la fapte simple. Pot folosi si alimente congelate, pot da cu aspiratorul o data la 7-10 zile, pot sa las copilul la TV sau pe laptop cand simt ca eu nu mai pot face fata sa ma mai joc cu el, adica pot accepta ca am si eu limite fizice. In loc de Lego, pot sa ii cumpar si niste jucarii caraghioase si aparent inutile, e posibil sa fie mai educative decat jucariile alea numite "destepte". Si e normal sa cerem si ajutor, sa mai impartim treaba si sa o si amanam cand putem.  Un copil se joaca foarte fericit daca hainele sunt necalcate, dar daca mami e vesela si linistita in zona. Micile exceptii nu o sa deregleze cu nimic bunul mers al lucrurilor. 

Povestile despre mame perfecte sunt povesti, cand aud pe cineva ca incepe : "vai, da' eu faceam asa", privesc treaba ca pe un film mut.

Voi cum va descurcati ca si mame "imperfecte"? Ce secrete aveti? Ce abateri aveti?

O mama imperfecta


Daca imi urmariti activitatea online, stiti cu siguranta ca ma mai ocup de un blog, tot al meu, blogul de beauty BeautyBarometer si am si un job, home based, job legat tot de online. Ca sa zic asa, functionez online cam de la 8 dimineata si pana la 8 seara uneori, cu pauzele impuse de cel mai important om din viata mea, copilul meu. Uneori lucrez si in week-end. Cam asta inseamna online.

In ultima vreme am stat si m-am gandit ca nu fac parte deloc din grupa aceea a mamelor standard, nu fac planuri, nu incerc sa creez un program strict de activitati, nu duc copilul inca la cursuri de limbi straine, desi face la gradinita deja al doilea an engleza si germana, nu ii dau vitamine de alea colorate si SF de la farmacie.

Puterea parintilor, lectura pentru parinti si concurs

Anul acesta, la Social Media for Parents, am cunoscut-o pe Adriana Mitu, autoarea cartii Puterea parintilor, succesul copilului tau depinde de tine. Rasfoind cartea am realizat ca raspunde la multe intrebari pe care eu mi le pun si m-am gandit ca si voua v-ar fi de ajutor o asemenea lectura.

O sa va invit sa cititi interviul meu cu Adriana si la final am o surpriza pentru voi.


Cum de te-ai gandit sa scrii o carte despre succesul copilui intr-un context atat de aglomerat pe zona de carti de parenting? Cu ce se diferentiaza abordarea ta?
O întrebare excelentă pe care o așteptam de mult timp. Mulțumesc! Ei bine am decis să scriu această carte tocmai pentru că am observat că există foarte multe cărți de parenting pe piață, însă acestea sunt scrise în mare parte de autori străini, așadar sunt adaptate culturii lor. De aceea am vrut să scriu o carte pentru noi, românii, pentru mentalitatea din țara noastră și care se pliază pe felul în care sunt crescuți și educați copiii aici. În carte am integrat teoriile specialiștilor de renume mondial, dar nu înainte de a le adapta structurii societății noastre. Totodată, pentru că informația este dispersată în mai multe cărți, poate fi copleșitor pentru un părinte, bunic, dascăl să citească zeci de volume pentru a găsi ceea ce-i este necesar. Mi-am dorit să creez o carte plină de soluții și răspunsuri, iar acum primind feedback de la mulți cititori îmi dau seama că mi-am îndeplinit obiectivul.

Datorii de familie

Daca titlul va duce cu gandul ca o sa va vorbesc despre produse bancare sau de finantare, va zic ca nu despre asta este vorba. In plus, nici cu titlul nu prea sunt eu de acord, insa aud asa des despre "datoria de parinte", "datoria de copil", "datoria de sotie" si asa mai departe, incat am senzatia ca uneori oamenii se vad ca si produse bancare, nu ca si creaturi cu viata si cu suflet.