Ana Maria Tatucu

De ce e mai bine langa mama nu cred ca trebuie sa va explic. Pana si cand ne certam cu consortul, amenintarea suprema este "Plec la mama!". Mama e prima certitudine a noastra ca individ, prima dovada suprema de iubire. Chiar daca un copil la nivel rational nu stie ca mama l-a purtat in burta, ca mama l-a nascut etc, el resimte asta si stie ca langa mama totul e mai bine si mai sigur.

Fie ca mama e mai responsabila sau mai putin responsabila, fie ca pe masura ce trec anii nu mai simtim atata necesitate fizica de a fi langa ea ( asa credem noi ca nu simtim), mama e pana la urma fiinta aia care e adevarul ultim, sa zic asa.  Oricat de rau sau de bine ne-ar fi, mama e o cauza a acestui lucru si ne simtim legati de ea, chiar daca uneori nu mai avem relatii atat de apropiate de ea.

Practic o legatura nu tocmai buna cu mama ne afecteaza. Daca avem o mama care nu prea ne-a dat atentie, care a fost mai severa, chestia asta se vede, la fel daca o mama a fost prea afectuoasa si prea legata de noi, iar se vede. E prima demonstratie a extremelor, cand vrem sa intelegem la ce duc extremele, e interesant de studiat cazurile de legatura mama-copil. Nu trebuie sa facem studii elevate, ci e suficient sa ne uitam la noi, la cei din jur, chiar la parintii nostri.

Recent am vazut un studiu, cu tomograf si tot, despre cum evolueaza creierul unui copil in functie de iubirea pe care o primeste. La copilul privat de iubirea materna, problemele cognitive si emotionale vin chiar din carentele dezvoltarii cerebrale. Se zice ca daca copilul nu plange, nu primeste san. Bun, e bine sa lasam bebelusul sa scanceasca un pic, chiar sa planga, pana sa isi primeasca ce doreste, insa sa primeasca si sa nu ajunga ca plansetul in sine sa devina traumatizant. Asta il ajuta neurologic sa dezvolte parti ale creierului, anume ca trebuie sa ceri ceva sa primesti si tot asa. Tragic este cand un copil plange ore si zile in sir si nu isi primeste afectiune etc.

Inca din vremea interbelica, s-au facut studii pe bebelusi ramasi orfani dupa razboi. Unii din ei au fost crescuti in spitale, de medici si infirmiere extrem de bine pregatiti, isi primeau hrana, caldura, insa nu afectiune, majoritatea mureau sau se imbolnaveau. Cei crescuti si cu gesturi de afectiune ce le aduceau o inlocuire a lipsei afectiunii materne, se dezvoltau mai bine si au putut fi plasati in familii.

Una peste alta: fuck the job & other stuff, cand copilul are nevoie de tine, tu trebuie sa fii acolo. Exista concedii fara plata, exista concedii medicale, copilul tau e acolo si el are nevoie de tine. Sunt situatii in care prezenta ta ca mama amelioreaza lucrurile, am vazut cazuri de copii grav bolnavi care au fost vindecati pentru ca mama a fost non stop langa ei, inclusiv la reanimare si in anumite cazuri chiar in sala de operatie. Nu trebuie sa ajungem pana acolo. De asemenea, ia-ti copilul in brate de cate ori vrei si simti, lasa balariile alea gen "daca il pupi zilnic, devine dependent de fusta mamei". No way, dar va sti macar pe cine sa pupe si cum. 

Daca ma urmariti de ceva vreme, stiti ca mai am un blog, cel de beauty si acolo scriu despre o lume ce pare un pic mai glamour. Desi e vorba doar de ingrijirea femeii, de momentele ei de respiro si de rasfat cand primeste un flacon de parfum sau o cutie de fard si simte ca trece in alta dimensiune. Nu e nimic glamour in a te demachia, in a te da cu un fard sau a te da cu parfum. As zice ca e vital si oarecum existential. E un ritual al femei ce se transforma de la an la an devenind mai modern, mai scump chiar, dar ducand catre aceeasi chestie, hranirea unor dorinte feminine foarte elementare - e o greseala aici sa alatur "foarte" pentru elementare, dar e cu scop stilistic - si pe care industrii intregi se chinuie sa le decripteze.Toata lumea vrea sa stie ce vrea femeia si sa ii ofere asta intr-un flacon.

Revenind la treaba cu frumusetea, incepe o intreaga nebunie cu treaba asta de a fi diva, glamour, genul acela de femeie care cand a deschis ochii dimineata are deja rimelul aplicat, un ten dewy si flawless, retineti acesti termeni, si buze super hidratate. Retineti gluma aia cu tipul care a divortat de nevasta-sa in timp ce se machia, s-a recasatorit, a facut si copii, si peste 10 ani cand a trecut sa vada totusi ce face the ex-wife, aia inca se machia.

Mai machiez in timpul liber de placere si de experimentare, mai ales ca tot am o patalama la mana si am facut o scoala pe tema machiajului, si femeile imi spun mereu si mereu acelasi lucru: sa fiu naturala.... dar se poate cu mov si cu gene false? Intotdeauna rad si le zic ca natural eu nu fac, ci doar Dumnezeu, si punem apoi si mov, si glitter si de toate ca sa aratam ca niste fete scoase din cutie. Un machiaj poate dura si doua ore si abia atunci iesi asa cum sunt divele acelea din filme si poze care par ca asa s-au trezit. Cel mai greu este sa faci un machiaj care sa para ca nu e machiaj si sa ii dea femeii un aspect de zeita. Are cineva macar o ora zilnic sa o dedice doar machiajului? Serios? Asta e doar machiajul, atentie. Faza aia cu machiaj in 10 minute nu iese nici pe departe asa cum ne spun vedetele ca le iese lor.

Imi spunea o amica care citeste reviste glossy ca ei nu ii ies acele machiaje express povestite acolo care cica te scot de red carpet. I-am explicat ca un machiaj de red carpet poate lua si 3 ore.

Una peste alta stiti ce vrea femeia?? Timp, oameni buni, timp. Ca pana la urma suntem descurcarete si ne iese si codita neagra la ochi, ne gasim si hainele potrivite, dar sa nu mai fim puse pe repede inainte.

De obicei, acele tutoriale de machiaj se intampla undeva frumos, in fata unei masute de machiaj ca din povesti, ea sta frumos pe un scaun cu pernuta pufi si in fata ei masuta se intinde spatioasa si ordonata ca un raft de la Sephora.

Cum se machiaza o femeie normala dimineata? O sa fac o mica parodie, ca sa radeti si voi, dar ca sa realizam ca de asta nu suntem glamour si nici nu prea e posibil sa fii, decat daca am avea bona, menajera, sofer, copii cuminti ca in reclame si cam atat. Sa incepem parodia.

Ceasul suna la 6:45. Deschidem ochii repede, avem timp sa ajungem la baie inaintea tuturor. Stand pe toaleta, scoatem deja din dulapior o crema de fata, sa fie pregatita. Cat am tras apa, ne spalam repede pe maini, prindem parul cu un cleste si evaluam situatia. O, Doamne, iar se vede culcatul la ora 2. Bun, repede, crema de fata.... fuck, trebuia sa ma dau cu crema de ochi inainte, asta e, maine! Promit ca de maine aplic si crema de ochi. Nici bine nu am pus crema pe fata si ne gandim cum prindem parul, la usa "cioc cioc" si " Mami, fac pipi!". Normal ca deschidem usa, cel mic isi vede de treaba, noi ne pieptanam si scoatem hoc poc fondul de ten. In timp ce ne chinuim sa aplicam fondul de ten, ne amintim ca nu ne-am spalat pe dinti. Pune fondul de ten la loc, ia peria de dinti, ala micu' de pe buda: "mami, ma doare burtica!". Am pus-o. Ii punem mana pe frunte, cam caldut. Dupa zgomote si miros detectam rapid, asta mic are putina diaree. "Te doare burtica". "Da, mami". Luam copilul, il spalam la fund, in viteza asta, daramam fondul de ten in cosul de rufe, asta e, il scoatem mai incolo. Mergem repede la bucatarie, facem ceai de menta, prajim paine, cu ala mic ba in brate, ba pe blatul de la bucatarie. Suna telefonul, e de la birou o colega zeloasa care e de la 7 la birou " Vezi sa nu uiti ca sedinta incepe la 9:30 si sa aduci 4 exemplare din prezentare", ii zici "da, da" in timp ce torni ceaiul in canita, incepi sa il racesti, ala micu' bazaie "mami, nu vreau la gradi azi". Nici nu il mai auzi, iei termometrul, vezi ca are doar 36.8, multumesti lui Dumnezeu si te uiti la el "Mergi la gradi, nu ai temperatura, de la ceai o sa iti treaca si burta". Minune, ajunge bona! E precum Mesia pe pamant, ii pasezi piticul, ii zici sa se tina de el sa ii dea ceaiul pana il ambalezi de mers la gradi. Sotul a iesit deja pe usa, se arunca in trafic, il saruti in fuga, tu te gandesti la fondul de ten cazut intre hainele murdare.
Pac, intri in baie si te simti regina. Iei fondul de ten, pac pac, pudra, pac, pac, blush, pac, pac, eye liner... tragedie. Incerci sa stergi cu o cotoneta, te enervezi, stergi tot, se ia fondul de ten partial, arati ca o mumie. Asta e, stergi tot, dai cu pudra, ruj si gata, oricum ai o borseta in sertar la birou plina de farduri. Imbraci piticul de gradi, tu te chinui sa iti tragi pe tine fusta, bluza, uiti sutienul, te dezbraci, iti pui sutienul, bona in usa "Ce mancarica ii fac pentru azi cand il aduc de la gradi, cred ca de regim, asa e?" Da, Doamne cat o iubesti pe femeia asta si ii spui sa il ia mai repede la gradi ca pranzul sa il manance acasa, sa nu se deranjeze iar la burtica. Mai dai un deodorant asa pe sub bluza, parfum, pantofi, iei incarcatorul, cheile de la masina si te arunci spre usa. Ajungi in masina, iti faci cruce, bagi intr-a intaia. Si pleci, la primul semafor respiri, dai drumul la radio si te uiti in retrovizoare. Ii multumesti mamei ca nu fuma cand a fost insarcinata cu tine si uite asa esti frumoasa si machiata cu aspiratorul. Ajungi la birou si te asezi la computer. Trece o colega pe langa tine si iti spune putin dezgustata "Vezi ca ti-au ramas urme de tus pe obraz". Ridici ochii, ii multumesti si fugi cu necessaire-ul la baie. Si incepi sa faci ce nu ai facut acasa, un pic de corector, fond de ten, pudra, putin fard, rimel, incepi sa arati a femeie.Iesi triumfatoare din baie si intri direct in sedinta cu prezentarile printate.Prezinti mecanic si te gandesti doar cum sa suni mai repede la gradi sa vezi daca cel mic e ok cu burtica. Dupa sedinta, suni, educatoarea iti spune ca e ok, ca cel mic nu a mai zis nimic. Ajungi la baie, te uiti in oglinda, iar ai urme de fard pe obraz, uf, de la ce oare? Iar rujul ala rezistent de ai dat pe el cat pe o pereche de pantofi nu a mai lasat nici o urma, desi de dimineata si pana acum nu ai mancat nimic. Stii ca ai gresit ceva de nu iti iese ca fetelor de pe coperti glossy, dar nu apuci sa te gandesti mult la asta...suna telefonul...

Povestea de mai sus e probabil in diverse variante si combinatii povestea reala a femeilor, adica acele 99.9% din total femei, restul sunt ...glamour.

Unde o fi mama perfecta? Dar mai ales, cine are nevoie de ea? Ea este intr-o lume teoretica, e probabil mama intotdeauna odihnita, vesela, care are o prajitura la cuptor, toate perdelele calcate si covoarele proaspat pieptanate.

In ultimii ani, cu toata explozia asta a parenting-ului infloritor, exista acea presiune de a fi o mama perfecta, care alaptezi pana cand copilul deja isi poate lua singur mancarea din frigider, care nu faci decat mancare bio, care dai cu aspiratorul zilnic si stergi clantele usilor dupa fiecare vizita pe care o primesti.

Pe mine ma obosesc aceste teorii si atatea dezbateri pe aceste teme, mai ales cu concluzionari ferme asupra diverselor subiecte de parenting. Daca i-ai dat copilului si lapte formula inseamna ca nu ai fost o mama buna, daca nu ii dai saptamanal peste si quinoa iar e problema, la fel daca nu e inscris macar la engleza, germana, inot si karate de la 2 ani inseamna ca nu te preocupi de educatia lui.

Totul  e bine sa fie raportat la tine si la ce posibilitati ai. Intotdeauna e mai bine sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu te epuizezi. De ce spun asta? Daca tu ca mama ajungi la capatul puterilor, nu va veni NIMENI in locul tau, iar suferinta va reveni si asupra copilului si automat si asupra ta si mai intens.

Lucrurile trebuie sa se intample in asa fel incat sa te simti ok cu tine. Nu toate mamele trebuie sa fim la fel si fiecare are pana la urma destinul ei. Ma doare cand vad copii la nici 2 luni lasati deja cu bone si mancand doar lapte formula, dar ma gandesc ca poate acolo e vorba de "altceva", poate acel copil a aparut intr-un moment cand nu era foarte dorit, poate parintii au un credit greu de dus si mama trebuie sa mearga la munca, poate mama inca nu se simte mama.... e dureros, dar asta e alegerea ei. 

Greselile pe care le-am facut si inca le fac eu ca si mama tin mult de disciplina. Vreau mereu sa mearga lucrurile intr-un sens, sa le fac pe toate. Apoi am momente de epuizare cand nu prea mai pot face nimic. Pentru mine provocarea este sa gasesc mereu echilibrul, iar asta incepe de la fapte simple. Pot folosi si alimente congelate, pot da cu aspiratorul o data la 7-10 zile, pot sa las copilul la TV sau pe laptop cand simt ca eu nu mai pot face fata sa ma mai joc cu el, adica pot accepta ca am si eu limite fizice. In loc de Lego, pot sa ii cumpar si niste jucarii caraghioase si aparent inutile, e posibil sa fie mai educative decat jucariile alea numite "destepte". Si e normal sa cerem si ajutor, sa mai impartim treaba si sa o si amanam cand putem.  Un copil se joaca foarte fericit daca hainele sunt necalcate, dar daca mami e vesela si linistita in zona. Micile exceptii nu o sa deregleze cu nimic bunul mers al lucrurilor. 

Povestile despre mame perfecte sunt povesti, cand aud pe cineva ca incepe : "vai, da' eu faceam asa", privesc treaba ca pe un film mut.

Voi cum va descurcati ca si mame "imperfecte"? Ce secrete aveti? Ce abateri aveti?

Lucrurile par un pic ciudate in ce priveste fazele de transformare ale femeii, ele au mereu legatura cu barbatul sau cu barbatii de langa ea. Nu sunt ciudate, eu nu sunt feminista si recunosc ca o femeie are nevoie de un barbat in viata ei si are nevoie de barbatul potrivit mai ales. Cel nepotrivit are si el rolul ei, daca ea isi da seama la timp si il paraseste la timp. Plus ca femeia are treburile ei si barbatul pe ale lui, pot face mici schimburi de rol daca apar contexte de acest gen, insa oricat doriti sa ma convingeti, nu sunt de acord cu treaba ca o femeie poate face si cariera, sa fie si femeie impecabila, si mama, si buna sotie si de toate...  asta e un vis de prezentat in filme siropoase.

Daca imi urmariti activitatea online, stiti cu siguranta ca ma mai ocup de un blog, tot al meu, blogul de beauty BeautyBarometer si am si un job, home based, job legat tot de online. Ca sa zic asa, functionez online cam de la 8 dimineata si pana la 8 seara uneori, cu pauzele impuse de cel mai important om din viata mea, copilul meu. Uneori lucrez si in week-end. Cam asta inseamna online.

In ultima vreme am stat si m-am gandit ca nu fac parte deloc din grupa aceea a mamelor standard, nu fac planuri, nu incerc sa creez un program strict de activitati, nu duc copilul inca la cursuri de limbi straine, desi face la gradinita deja al doilea an engleza si germana, nu ii dau vitamine de alea colorate si SF de la farmacie.